Dictionar

arbaletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arbalète)

1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.
 

artilerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. artileriia, fr. artillerie)

1. armă din compunerea forțelor armate cu guri de foc și instalații care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță mare.
 

balistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. balista, fr. baliste)

1. (în antichitate) mașină de război pentru aruncarea de bolovani, sulițe, proiectile etc. asupra dușmanului; catapultă.
2. balestră.
 

balistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balistique)

1. adj. referitor la balistică.
2. curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.
3. (despre semințe, fructe) diseminat prin expulzare.
4. s. f. știință care studiază mișcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaționale.
 

balistofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ballistophobia)

1. teamă patologică de proiectile, explozii.
 

balograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ballograph)

1. instrument pentru măsurarea vitezei proiectilelor.