nobil, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: (lat. nobilis, germ. nobil, it. nobile, fr. noble)
Etimologie: (lat. nobilis, germ. nobil, it. nobile, fr. noble)
1. adj. cinstit, generos, mărinimos; ales; bun, curajos.
2. metal ~ = metal prețios; gaz ~ = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în cantități mici în atmosferă.
3. distins, grațios, elegant.
4. s. m. f. persoană care face parte din nobilime.