diamant
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. diamant, /3/ germ. Diamant)
Etimologie: (fr. diamant, /3/ germ. Diamant)
1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor și transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră prețioasă, ca abraziv etc.
2. unealtă formată dintr-o bucățică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se folosește la tăiatul sticlei.
3. linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu țăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică.
4. cel mai mic corp de literă de tipar.
5. extremitatea inferioară a fusului unei ancore.