OK
X
acceptanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. acceptance)
1.
fază
a
unui
dialog,
a
unei
relații
interpersonale,
realizată
pe
baza
încrederii,
ori
a
consensului
de
idei;
accepție.
calc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calque)
1.
copie
a
unei
schițe,
a
unui
desen,
pe
hârtie
specială.
2.
hârtie
de
~
=
hârtie
transparentă
de
copiat.
3.
(lingv.)
traducerea
dintr-o
limbă
străină
a
elementelor
de
formare
a
unui
cuvânt,
a
unei
expresii;
preluare
de
către
un
cuvânt
a
sensului
(sensurilor)
unui
cuvânt
străin;
decalc
(2).
contrasăgeată
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (contra1- + săgeată)
1.
deplasare
pe
verticală,
opusă
sensului
forțelor,
care
se
dă
diferitelor
porțiuni
de
construcție.
diminutival, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (diminutiv + -al)
1.
care
diminuează
sau
atenuează
sensul
unui
cuvânt.
2.
sufix
~
=
sufix
care
exprimă
o
micșorare
a
sensului
noțiunii
exprimate
de
cuvântul
de
bază.
etimologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. étymologie, lat., gr. etymologia)
1.
stabilire
a
originii
unui
cuvânt
prin
explicarea
evoluției
lui
fonetice
și
semantice.
2.
~
multiplă
=
explicarea
originii
unui
cuvânt
prin
mai
multe
etimoane.
3.
~
populară
=
modificare
a
formei
unui
cuvânt
sub
influența
unui
alt
cuvânt
mai
cunoscut,
cu
care
are
asemănări
și
de
la
care
s-ar
putea
crede
că
derivă.
4.
etimon.
5.
ramură
a
lingvisticii
care
studiază
istoria
cuvintelor,
stabilind
originea
și
evoluția
formei
și
a
sensului
lor.
extensiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. extension, lat. extensio)
1.
creștere,
mărire,
dezvoltare,
extindere.
2.
lărgire
a
sensului
unui
cuvânt.
3.
(fil.)
totalitatea,
clasa
de
obiecte
cărora
le
corespund
notele,
atributele
unui
concept
sau
termen.
4.
(log.)
sferă
a
unei
noțiuni.
5.
(anat.)
mișcare
de
întindere
a
membrelor
sau
a
trunchiului.