OK
X
autospecială
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. autospeciale)
1.
autovehicul
cu
destinație
specială,
având
caroseria
adaptată
pentru
un
anumit
scop.
accent
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accent, lat. accentus)
1.
intonație
specială
a
unei
silabe
dintr-un
cuvânt
prin
mărirea
intensității
vocii.
2.
semn
grafic
care
indică
această
intonație.
3.
(muz.)
emisiune
mai
intensă
a
unui
sunet,
a
unui
acord.
4.
mod
specific
de
a
vorbi
o
limbă,
un
dialect.
5.
inflexiune
afectivă
a
vocii.
6.
(fig.)
importanță.
7.
a
pune
~ul
(pe)
=
a
sublinia,
a
scoate
în
relief.
aeroduct
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. air-duct)
1.
conductă
specială
pentru
introducerea
aerului
în
încăperi,
instalații
subterane
etc.
aerofotogramă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aérophotogramme)
1.
fotografie
specială
luată
din
avion
sau
din
puncte
înalte;
fotogramă
aeriană.
autoamfibiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. autoamfibio)
1.
autovehicul
de
construcție
specială,
pentru
deplasare
pe
uscat
și
pe
apă.
autografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autographie)
1.
procedeu
prin
care
se
reproduce
pe
o
piatră
litografică
sau
pe
o
hârtie
specială
un
text,
un
desen
etc.
2.
produsul
obținut.
autospecială
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. autospeciale)
1.
autovehicul
cu
destinație
specială,
având
caroseria
adaptată
pentru
un
anumit
scop.