defavoriza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. défavoriser)

1. a nu mai favoriza pe cineva; a lipsi de o favoare; (înv.) a defavora.
2. a priva (pe cineva) de un avantaj material sau moral la care s-ar putea aștepta; a dezavantaja.
3. a afecta funcționarea sau dezvoltarea a ceva.
4. (var.) (înv.) a desfavoriza.
5. (antonim) a favoriza.

emanatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Emanatismus, fr. émanatisme)

1. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naște din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism.

etimologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étymologie, lat., gr. etymologia)

1. stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice.
2. ~ multiplă = explicarea originii unui cuvânt prin mai multe etimoane.
3. ~ populară = modificare a formei unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede că derivă.
4. etimon.
5. ramură a lingvisticii care studiază istoria cuvintelor, stabilind originea și evoluția formei și a sensului lor.

eventualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éventualité)

1. situație care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă.

extrateritorialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. extra-territorialité)

1. regim în relațiile reciproce dintre state, semnificând privilegiile sau imunitățile speciale acordate unor persoane ori instituții străine, tratându-le ca și când ele s-ar afla pe teritoriul lor național.

galenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galénisme)

1. doctrină medicală a lui Galenus, potrivit căreia bolile s-ar datora ruperii echilibrului dintre cele patru umori fundamentale ale organismului: sângele, flegma, bila neagră și bila galbenă.