Dictionar

umorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (umor + -ism)

1. capacitatea de a exprima și reprezenta, fără răutate, aspecte ale realității care pot stârni râsul și zâmbetul; stare de umor; veselie, haz.
 

umorist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. humoriste)

1. autor de scrieri sau desene umoristice.
 

umoristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. humoristique)

1. care are, care exprimă umor; care aparține genului comic.
 

antitumoral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. antitumorale)

1. care previne, combate tumorile.
 

blastomogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blastomogenèse)

1. proces de formare și dezvoltare a unei tumori maligne.
 

botriomicoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. botryomycose)

1. boală infecțioasă, frecventă la cai și la om, caracterizată prin formarea unor tumori numite impropriu botriomicoame.
 

carcinogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carcinogenèse)

1. formare și dezvoltare a tumorilor maligne.
 

carcinoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carcinoïde/s/)

1. adj. referitor la tumorile maligne.
2. s. n. pl. grup de tumori din celulele endocrine cu granulații citoplasmatice, în organele derivate din tubul intestinal primitiv.
 

caricaturistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (caricatură + -istic)

1. care exagerează unele trăsături (negative) cu intenție satirică sau umoristică.
2. propriu caricaturii.