OK
X
TUBUL-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. tubul-, cf. lat. tubulus)
1.
„tub
(mic)”.
tubular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. tubulaire)
1.
în
formă
de
tub;
prevăzut
cu
tuburi;
tubiform.
tubulat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. tubulé)
1.
cu
una
sau
mai
multe
tubuluri.
2.
(despre
flori,
glande
etc.)
în
formă
de
tub
sau
de
deget
de
mănușă.
tubulatură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. tubulatura)
1.
rețea
de
țevi
care
comunică
între
ele.
TUBULI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (lat. tubulus „tub mic”)
1.
„țeavă,
tub,
tubular”.
tubuliflor, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. tubuliflore)
1.
(plantă
erbacee)
cu
corola
gamopetală,
având
formă
cilindrică
sau
de
pâlnie.
acalazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. achalasie)
1.
incapacitate
a
musculaturii
netede
a
tubului
digestiv,
în
stare
de
spasm,
de
a
se
relaxa.
acroblasteză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acroblastèse)
1.
ieșire
a
tubului
germinativ
prin
vârful
sporului,
la
licheni.
acrogamie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acrogamie)
1.
fecundație
la
angiosperme
cu
tubul
polinic
pătruns
în
sacul
embrionar;
șalazogamie.
adnație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adnation)
1.
(bot.)
concreșterea
anormală
a
unui
organ
cu
о
altă
parte
a
plantei
(de
ex.
tubul
caliciului
cu
ovarul).
aerotropism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aérotropisme)
1.
(bot.)
tropism
sub
influența
oxigenului
din
aer
(la
creșterea
rădăcinii,
a
tubului
polinic);
anemotropism.
andromorfoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. andromorphose)
1.
modificare
morfologică
rezultând
în
urma
excitațiilor
produse
de
tubul
polinic
în
curs
de
dezvoltare.