Dictionar

TUBUL-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. tubul-, cf. lat. tubulus)

1. „tub (mic)”.
 

tubular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tubulaire)

1. în formă de tub; prevăzut cu tuburi; tubiform.
 

tubulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tubulé)

1. cu una sau mai multe tubuluri.
2. (despre flori, glande etc.) în formă de tub sau de deget de mănușă.
 

tubulatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. tubulatura)

1. rețea de țevi care comunică între ele.
 

TUBULI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. tubulus „tub mic”)

1. „țeavă, tub, tubular”.
 

tubuliflor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tubuliflore)

1. (plantă erbacee) cu corola gamopetală, având formă cilindrică sau de pâlnie.
 

acalazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
 

acroblasteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acroblastèse)

1. ieșire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni.
 

acrogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrogamie)

1. fecundație la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; șalazogamie.
 

adnație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adnation)

1. (bot.) concreșterea anormală a unui organ cu о altă parte a plantei (de ex. tubul caliciului cu ovarul).
 

aerotropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérotropisme)

1. (bot.) tropism sub influența oxigenului din aer (la creșterea rădăcinii, a tubului polinic); anemotropism.
 

andromorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. andromorphose)

1. modificare morfologică rezultând în urma excitațiilor produse de tubul polinic în curs de dezvoltare.