Dictionar

corolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corolle, lat. corolla)

1. totalitatea petalelor unei flori.
 

corolar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corollaire, lat. corollarium)

1. teoremă, consecință imediată a unei alte teoreme.
2. concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc.
 

antofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthophore)

1. axă florală, între caliciu și corolă, care poartă petalele, staminele și pistilul.
 

bilabiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bilabié)

1. (despre corolă, caliciu) cu două labii.
 

carenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carène, it. carena)

1. parte din coca unei nave, sub apă.
2. volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă.
3. porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare.
4. ieșitură a unui organ, a unui os.
5. prelungire a sternului la păsări.
6. proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase.
 

corolifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corollifère)

1. (despre flori) care este prevăzut cu o corolă dezvoltată.
 

coroliflor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corolliflore)

1. (despre plante) care are flori cu corolă.
 

dialipetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dialypétale/s/)

1. adj. (despre flori) a cărui corolă are petale separate.
2. s. f. pl. subclasă de plante angiosperme dicotiledonate cu flori dialipetale.