OK
X
corolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. corolle, lat. corolla)
1.
totalitatea
petalelor
unei
flori.
corolar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. corollaire, lat. corollarium)
1.
teoremă,
consecință
imediată
a
unei
alte
teoreme.
2.
concluzie
care
se
desprinde
dintr-o
teorie,
dintr-o
afirmație
etc.
antofor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthophore)
1.
axă
florală,
între
caliciu
și
corolă,
care
poartă
petalele,
staminele
și
pistilul.
bilabiat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bilabié)
1.
(despre
corolă,
caliciu)
cu
două
labii.
carenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carène, it. carena)
1.
parte
din
coca
unei
nave,
sub
apă.
2.
volumul
de
apă
dislocat
de
un
plutitor,
de
o
navă.
3.
porțiune
din
corola
leguminoaselor,
în
formă
de
luntre,
prin
unirea
celor
două
petale
inferioare.
4.
ieșitură
a
unui
organ,
a
unui
os.
5.
prelungire
a
sternului
la
păsări.
6.
proeminență
alungită
în
roca
unei
galerii
sau
peșteri
calcaroase.
corolifer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. corollifère)
1.
(despre
flori)
care
este
prevăzut
cu
o
corolă
dezvoltată.
coroliflor, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. corolliflore)
1.
(despre
plante)
care
are
flori
cu
corolă.
dialipetal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dialypétale/s/)
1.
adj.
(despre
flori)
a
cărui
corolă
are
petale
separate.
2.
s.
f.
pl.
subclasă
de
plante
angiosperme
dicotiledonate
cu
flori
dialipetale.