ambarcație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embarcation)

1. vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, vele sau motor.

andoca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. eindocken)

1. a efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor (pentru reparații); a îndoca.

bajoaier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bajoyer)

1. perete lateral al unei ecluze.
2. fiecare dintre cele două plutitoare laterale ale unui doc plutitor.

carenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carène, it. carena)

1. parte din coca unei nave, sub apă.
2. volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă.
3. porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare.
4. ieșitură a unui organ, a unui os.
5. prelungire a sternului la păsări.
6. proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase.

doc 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. dock)

1. bazin înconjurat de cheiuri, în care staționează vapoarele în timpul încărcării și descărcării mărfurilor; instalațiile, clădirile și serviciile unui port.
2. ~ plutitor = instalație plutitoare pentru repararea navelor.
3. magazie de mărfuri, de cereale etc., pe cheiul unui port, antrepozit.

flotabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. flottable)

1. (despre corpuri) care are flotabilitate; care poate pluti la suprafața unui lichid; plutitor.
2. (despre ape curgătoare) care permite plutirea; pe care lemnul poate pluti pentru a fi transportat.