diplodoc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diplodocus)

1. dinozaurian erbivor fosil, superior, de peste 25 m, având capul foarte mic, cu dinți subțiri și mici, cu gâtul și coada foarte lungi.

doc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. duck)

1. pânză groasă de bumbac din care se confecționează haine ușoare, salopete etc.

doc 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. dock)

1. bazin înconjurat de cheiuri, în care staționează vapoarele în timpul încărcării și descărcării mărfurilor; instalațiile, clădirile și serviciile unui port.
2. ~ plutitor = instalație plutitoare pentru repararea navelor.
3. magazie de mărfuri, de cereale etc., pe cheiul unui port, antrepozit.

docar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. dog-cart)

1. trăsurică ușoară cu două sau patru roți.

docent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Dozent)

1. grad didactic în învățământul superior corespunzător celui de conferențiar universitar.

docență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. docenza)

1. titlul și demnitatea de docent; examen pentru obținerea acestui titlu.

abjura

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abjurer, lat. abiurare)

1. a renega public o credință, o doctrină, o opinie.

abstenționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abstentionnisme)

1. abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot.
2. doctrină care susține această atitudine.

acreditare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acredita)

1. acțiunea de a acredita.
2. scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic.

acromegal, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. acromégale)

1. I. (med.) care este afectat sau se referă la acromegalie (afecțiune endocrină caracterizată prin hipertrofia capului și a extremităților).
2. II. persoană atinsă de acromegalie.

act

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activități; acțiune, faptă.
2. a face ~ de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe.
3. document, înscris oficial.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.

acta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. acta)

1. pl. colecție de documente, registre etc.
2. titlu al unor periodice, colecții de lucrări științifice publicate de o societate, de o instituție.