carenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carène, it. carena)

1. parte din coca unei nave, sub apă.
2. volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă.
3. porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare.
4. ieșitură a unui organ, a unui os.
5. prelungire a sternului la păsări.
6. proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase.

carena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. caréner, it. carenare)

1. a repara, a curăți carena unei nave.
2. a așeza o navă pe o coastă în vederea reparării carenei.
3. a acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul.

carenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carénage)

1. carenare; abataj (4).
2. înveliș aplicat unui corp în vederea micșorării rezistenței aerodinamice.

carenal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carénal)

1. referitor la carenă; al carenei florilor.
2. (bot.) care se referă la crestele care mărginesc valeculele echisetaceelor.

carenate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carinates)

1. subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4).

macarena

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. Macarena, n. fr.)

1. dans modern cu ritm săltăreț.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

acarinate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. acarinatus)

1. ordin de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă, cu aripi nedezvoltate; ratite.

carena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. caréner, it. carenare)

1. a repara, a curăți carena unei nave.
2. a așeza o navă pe o coastă în vederea reparării carenei.
3. a acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul.

carenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carénage)

1. carenare; abataj (4).
2. înveliș aplicat unui corp în vederea micșorării rezistenței aerodinamice.

carenal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carénal)

1. referitor la carenă; al carenei florilor.
2. (bot.) care se referă la crestele care mărginesc valeculele echisetaceelor.

carenate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carinates)

1. subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4).