OK
X
caliciu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calice)
1.
totalitatea
petalelor
unei
flori.
2.
cupă,
potir.
3.
(anat.)
parte
a
bazinului
în
care
se
colectează
urina.
adnație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adnation)
1.
(bot.)
concreșterea
anormală
a
unui
organ
cu
о
altă
parte
a
plantei
(de
ex.
tubul
caliciului
cu
ovarul).
antocarp
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthocarpe)
1.
fruct
înconjurat
de
un
caliciu
cu
tendință
de
creștere.
antofor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthophore)
1.
axă
florală,
între
caliciu
și
corolă,
care
poartă
petalele,
staminele
și
pistilul.
bilabiat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bilabié)
1.
(despre
corolă,
caliciu)
cu
două
labii.
CALICI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. calici-, cf. lat. calix, -icis „cupă”)
1.
„caliciu
floral”.
caliciflor, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. caliciflore)
1.
(bot.;
despre
organe)
fixat
pe
caliciu.