Dictionar

caliciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calice)

1. totalitatea petalelor unei flori.
2. cupă, potir.
3. (anat.) parte a bazinului în care se colectează urina.
 

adnație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adnation)

1. (bot.) concreșterea anormală a unui organ cu о altă parte a plantei (de ex. tubul caliciului cu ovarul).
 

antocarp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthocarpe)

1. fruct înconjurat de un caliciu cu tendință de creștere.
 

antofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthophore)

1. axă florală, între caliciu și corolă, care poartă petalele, staminele și pistilul.
 

bilabiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bilabié)

1. (despre corolă, caliciu) cu două labii.
 

CALICI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. calici-, cf. lat. calix, -icis „cupă”)

1. „caliciu floral”.
 

caliciflor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caliciflore)

1. (bot.; despre organe) fixat pe caliciu.