copiat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (copia)

1. acțiunea de a copia și rezultatul ei; copiere, imitație.
2. reproducerea automată a unei piese, a unui text etc.
3. fraudă a unui student care copiază în timpul unui examen.
4. reproducere nerecunoscută a unei lucrări originale sau a unei părți a acesteia; plagiat.

copiativ, -ă

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. copiativo)

1. care servește pentru transcriere, pentru copii; copiator.
2. hârtie ~ă = plombagină.

copiator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (copia + -tor)

1. adj. copiativ.
2. s. n. aparat de copiat; xerox.

ancoșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.

calc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calque)

1. copie a unei schițe, a unui desen, pe hârtie specială.
2. hârtie de ~ = hârtie transparentă de copiat.
3. (lingv.) traducerea dintr-o limbă străină a elementelor de formare a unui cuvânt, a unei expresii; preluare de către un cuvânt a sensului (sensurilor) unui cuvânt străin; decalc (2).

caligraf, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calligraphe)

1. cel care are scrisul frumos; cel care se îndeletnicește cu copiatul artistic de cărți și manuscrise.

copiativ, -ă

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. copiativo)

1. care servește pentru transcriere, pentru copii; copiator.
2. hârtie ~ă = plombagină.

copiator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (copia + -tor)

1. adj. copiativ.
2. s. n. aparat de copiat; xerox.

decalca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décalquer)

1. a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie, pe o placă, pe o stofă etc.
2. a calchia.