copia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. copier)

1. tr. a reproduce un text, o operă de artă etc.
2. a reproduce ceva în mod servil și fără originalitate; a plagia.
3. (peior.) a imita servil pe cineva.
4. (tehn.) a prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic.
5. intr. a redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiș în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notițe etc.

copiat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (copia)

1. acțiunea de a copia și rezultatul ei; copiere, imitație.
2. reproducerea automată a unei piese, a unui text etc.
3. fraudă a unui student care copiază în timpul unui examen.
4. reproducere nerecunoscută a unei lucrări originale sau a unei părți a acesteia; plagiat.

copiativ, -ă

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. copiativo)

1. care servește pentru transcriere, pentru copii; copiator.
2. hârtie ~ă = plombagină.

copiator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (copia + -tor)

1. adj. copiativ.
2. s. n. aparat de copiat; xerox.

fotocopia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. photocopier)

1. a face o fotocopie; a face o copie printr-un procedeu xerografic.

recopia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. recopier)

1. a copia din nou un text, un act etc.

telecopia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. télécopier)

1. a reproduce la distanță (un document grafic) prin telecopie; a faxa.

ancoșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.

calc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calque)

1. copie a unei schițe, a unui desen, pe hârtie specială.
2. hârtie de ~ = hârtie transparentă de copiat.
3. (lingv.) traducerea dintr-o limbă străină a elementelor de formare a unui cuvânt, a unei expresii; preluare de către un cuvânt a sensului (sensurilor) unui cuvânt străin; decalc (2).

calchia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. calquer)

1. a copia pe hârtie de calc.
2. a forma cuvinte, expresii noi prin calc; a adăuga un sens nou unui cuvânt sub influența unui cuvânt străin.
3. a decalca.

caligraf, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calligraphe)

1. cel care are scrisul frumos; cel care se îndeletnicește cu copiatul artistic de cărți și manuscrise.

clișeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cliché)

1. plată (film) fotografică impresionată de lumină, proba negativă a unei fotografii.
2. planșă, copia unui text, a unei figuri pentru imprimare.
3. (fig.) frază banală, expresie stereotipă; șablon.

copiat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (copia)

1. acțiunea de a copia și rezultatul ei; copiere, imitație.
2. reproducerea automată a unei piese, a unui text etc.
3. fraudă a unui student care copiază în timpul unui examen.
4. reproducere nerecunoscută a unei lucrări originale sau a unei părți a acesteia; plagiat.