stabilitate
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. stabilité, lat. stabilitas)
Etimologie: (fr. stabilité, lat. stabilitas)
1. însușirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate.
2. proprietate a unui corp de a-și menține starea sau de a reveni la starea inițială când este deplasat din această stare.