patrulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Patrulle)

1. mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; navă, avion cu misiune de supraveghere.
2. formație de zbor din trei-patru avioane de luptă.

patrula

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (după fr. patrouiller)

1. a îndeplini misiunea de patrulă.
2. a merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere.

minipatrulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + patrulă)

1. patrulă de circulație formată din elevi.

patrulater, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după lat. quadrilaterus, fr. quatrulatère)

1. adj. care are patru laturi.
2. s. n. poligon cu patru laturi; tetragon.

anticentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticentre)

1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.

antiparalel, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiparallèle)

1. (despre drepte, vectori) paralel și de sens contrar.
2. (despre două drepte în raport cu altele două) care formează un patrulater inscriptibil.

bimediană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bi- + mediană)

1. segment de dreaptă care unește, într-un patrulater, mijloacele a două laturi opuse, ori, într-un tetraedru, mijloacele a două muchii opuse.

canonieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canonnière)

1. mică navă de luptă, pentru patrulare, escortare etc.

croazieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. croisière)

1. călătorie de agrement pe o navă de pasageri, pe un iaht sau avion, pe un itinerar stabilit, cu multe escale.
2. (sintagmă) viteză de ~ = viteză de drum a unei (aero)nave sau a unui autoturism, în condiții normale, pe un parcurs lung; viteza normală după probe.
3. (sintagmă) viteză de ~ = (fig.) ritm normal de activitate după o perioadă de adaptare.
4. acțiune de patrulare pe mare în timp de război executată de către o navă militară.

cvadrilateral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quadrilatéral)

1. (mat.) care are patru laturi; care are forma unui patrulater.
2. (prin ext.) pe patru părți.
3. (var.) cuadrilateral.