Dictionar

tetrapod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. tetrapodos)

1. piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult.
2. bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, pentru protecția digurilor și a coastelor maritime.
 

tetrapode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tétrapodes)

1. subclasă de animale superioare (batracieni, reptile, păsări, mamifere) al căror schelet, cu patru membre, este adaptat pentru deplasarea în mediu acvatic.
 

tetrapodie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tétrapodie, gr. tetrapodia)

1. metru ritmic în prozodia greacă constând din două dipodii de același fel.
 

amfibieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. amphibiens)

1. (zool.) clasă de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabilă, care pot trăi în apă și pe uscat; batracieni.
2. (la sg.) animal din această clasă.
 

humerus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. humérus, lat. humerus)

1. osul brațului de la umăr până la cot.
2. osul părții proximale a membrului toracic la animalele tetrapode.
 

patruped, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. quadrupède, lat. quadrupes)

1. (animal) cu patru picioare; tetrapod.