Dictionar

 

moră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. mora „întârziere, retard”)

1. (în prozodia latină) timp necesar pentru pronunțarea unei silabe scurte sau a unei fracțiuni de silabă lungă; (prin ext.) orice subdiviziune a silabei.
 

tetrapodie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tétrapodie, gr. tetrapodia)

1. metru ritmic în prozodia greacă constând din două dipodii de același fel.