Dictionar

alibi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. alibi)

1. probă prin care un inculpat dovedește justiției că în timpul săvârșirii infracțiunii se afla în altă parte.
2. (fig.) justificare, scuză.
 

amnistie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amnistie, gr. amnestia, uitare)

1. act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală a unei infracțiuni.
 

antiinfracțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti + infracţional)

1. care să prevină sau să combată infracțiunile; împotriva infracțiunilor.
 

atenuant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atténuant, lat. attenuans)

1. care atenuează, care face mai puțin grav.
2. (dreptul penal) care atenuează, care diminuează gravitatea unei infracțiuni sau delict.
3. circumstanțe ~e = împrejurări care ușurează răspunderea penală a unui inculpat (antonim: circumstanță agravantă).
 

blaugaz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blaugaz)

1. amestec de hidrocarburi gazoase și hidrogen, obținut prin descompunerea fracțiunilor grele de petrol, folosit drept combustibil.
 

calificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (califica)

1. acțiunea de a (se) califica; pregătire teoretică și practică într-o profesiune.
2. etapă eliminatorie într-un concurs, într-o competiție sportivă.
3. titlu obținut în urma trecerii unor examene, a unor probe.
4. (jur.) ~a infracțiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte și încadrarea ei în textul de lege.