Dictionar

toracic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. thoracique)

1. referitor la torace.
 

aeropletismograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroplethysmographe)

1. aparat pentru înregistrarea modificărilor volumului toracic în timpul respirației.
 

cardiochirurgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Kardiochirurgie)

1. (med.) specialitate chirurgicală care tratează afecțiunile inimii și ale vaselor toracice mari; chirurgie cardiacă, chirurgie a inimii.
 

CIRTO- (1)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cyrto-, cf. gr. kyrtos „cușcă, cutie, colivie”)

1. „colivie, cușcă; cutie toracică, torace”.
 

cirtometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyrtométrie)

1. măsurare a perimetrului toracic.
 

fibrotorax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fibrothorax)

1. fibroză pleuropulmonară care invadează și peretele toracic.
 

fonostetograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phonostéthographe)

1. aparat pentru înregistrarea zgomotelor intratoracice.