strai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. straglio)

1. (mar.) parâmă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră.

traiect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. traiectus, după fr. trajet)

1. distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs.
2. traseu liniar pe care se situează un mușchi, un nerv, o arteră etc.
3. traiectorie.

traiectorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. trajectoire)

1. (fizică) curbă descrisă de centrul de greutate al unui mobil; (prin ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe.
2. drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; traiect, parcurs.
3. (balistică) curba unui proiectil.
4. (mat.) curbă având o proprietate dată.
5. (figurat) carieră profesională.
6. (figurat) evoluție socială și economică, vorbind despre o persoană sau un grup uman.
7. (var. înv.) trajectorie, trajetorie.

trailă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. traille)

1. pod plutitor care alunecă de-a lungul unui cablu.

traina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. traîner)

1. (mar.) a târî pe fundul apei un cablu metalic, cu capetele fixate pe două corpuri plutitoare, pentru a agăța corpuri scufundate sau pentru a căuta obstacole submarine și a le determina poziția.

traină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. traîne)

1. cablu metalic pentru trainare.

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.

aborigen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băștinaș, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
3. (antonime) alogen, străin.

absurd, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simț.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admițând un raționament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om și mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.

acredita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
2. a face demn de crezare.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv.

acvatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquatique, lat. aquaticus)

1. care crește, trăiește în apă.
2. format din apă.