Dictionar

nerv

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. nervus, it. nervo, fr. nerf)

1. formație anatomică din fascicule de fibre, care conduc excitațiile senzitive de la organele periferice ale corpului către centrul celular și excitațiile motorii de la centrul celular către periferie.
2. (pl.) stare de încordare, de surescitare.
3. (fig.) putere, forță, vigoare.
 

nervație/nervațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nervation)

1. dispoziție a nervurilor unei frunze, ale unei aripi etc.
2. ansamblul acestor nervuri.
3. (tehn.) nervatură.
 

nervatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nervature, it. nervatura, germ. Nervatur)

1. totalitatea nervurilor de pe suprafața unui obiect; nervație (2).
 

nervicol

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nervicolus
2. FR vivant sur la nervure
3. EN nervicole; nervicolous
4. DE aderig; äderig
5. RU рaстущий нa жилкaх листьев
6. HU eres, erezett, erezetű
 

nervil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nerville)

1. ultima ramificație a unei nervuri.
 

nervin

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. nervin)

1. (medicament) care acționează asupra nervilor, care are proprietatea de a tonifica sau calma nervii.
 

nervism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nervisme)

1. concepție, teorie care atribuie creierului rolul de substrat material al vieții psihice.
 

abazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abasie)

1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputința de a merge normal.
 

abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
 

acrodrom, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrodrome)

1. (despre nervația frunzelor) convergent la vârf.
 

acropetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. akropetal, lat. acropetalis)

1. (bot.) care se îndreaptă spre vârf (nervație).
2. cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.
3. cu petala ascuțită.
 

adrenergic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adrénergique)

1. (despre substanțe) cu acțiune similară celei a adrenalinei.
2. (despre nervi) ale căror terminații eliberează adrenalina.
 

aeroionizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. aéroionisation)

1. conținutul în ioni ai atmosferei.
2. metodă de tratament cu ioni electrici din aer, în bolile nervoase și în dermatologie.