Dictionar

achinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deși mușchii nu sunt paralizați.
 

algodistrofie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algo-dystrophie)

1. denumire generică pentru sindroamele algice însoțite de tulburări trofice sau vasomotorii.
 

bradichinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bradykinésie)

1. încetinire a ritmului mișcărilor, fără o diminuare a activității motorii.
 

bradifrenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bradyphrénie)

1. încetinire a ritmului proceselor psihomotorii.
 

bronhoplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bronchoplégie)

1. (med.) paralizie a bronhiilor care își pierd abilitățile motorii, devenind inerte, imobile.
 

dischinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Dyskinesie, fr. dyscinésie)

1. tulburare a mecanismelor de reglare a activității motorii viscerale.
2. ~ biliară = încetinire a secreției biliare.