Dictionar

paralizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paralysie)

1. pierdere totală sau parțială a mobilității și sensibilității corpului.
2. ~ infantilă = poliomielită.
 

pseudoparalizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pseudo-paralysie)

1. neputință motrice nedureroasă a unuia sau a mai multor membre, determinată de osteită, osteocondrită, periostită sau fracturi.
 

angioplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (angio- + -plegie)

1. (med.) paralizie vasculară.
 

blefaroplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. blepharoplegia)

1. (med.) paralizie a pleoapei și a aparatului său muscular.
 

bronhoplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bronchoplégie)

1. (med.) paralizie a bronhiilor care își pierd abilitățile motorii, devenind inerte, imobile.
 

cardioplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cardioplégie)

1. (med.) paralizie a mușchiului inimii.
 

cefaloplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. céphaloplégie)

1. (med.) paralizie a mușchilor capului și a feței.
 

ciclopareză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cycloparèse)

1. paralizie a mușchiului ciliar al ochiului.