Dictionar

muscular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. musculaire)

1. referitor la mușchi.
 

adenomiom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénomyome)

1. tumoare benignă din țesut glandular și muscular.
 

algospasm

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algospasme)

1. (med.) spasm muscular care este însoțit de durere sau crampe; spasm muscular dureros.
 

AMIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. amyo-, cf. gr. amyos „fără mușchi”)

1. „degenerare musculară, slăbire a mușchilor”.
 

amioplazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyoplasie, cf. grec. a „fără” + mys „mușchi” + plassein „a forma”)

1. absența congenitală a dezvoltării țesutului muscular.
 

amiostazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyostasie, cf. grec. a „fără” + mys „mușchi” + stasis „reținere”)

1. (med.) afecțiune musculo-scheletică caracterizată prin tremurături musculare; tremur muscular.
 

amiostenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyosthénie)

1. scădere patologică a forței musculare; atonie musculară.