Dictionar

periferie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. périphérie, lat., gr. peripheria)

1. cartier mărginaș al unui oraș; (p. ext.) ținuturile de la marginea unei țări.
2. suprafața exterioară a unui corp solid.
3. contur al unei figuri curbilinii; circumferință.
 

aferent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afférent, lat. afferens)

1. în legătură cu ceva.
2. care se cuvine, revine cuiva.
3. (anat.; despre vase, nervi) care merge de la periferie către un centru important sau un organ.
 
 

autotransfuzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotransfusion)

1. dirijare a sângelui de la periferie spre inimă.
2. autohemoterapie.