traseu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. tracé)
Etimologie: (fr. tracé)
1. drum (de) parcurs de un vehicul; axa unui drum, a unui canal, a unei căi ferate etc.
2. distanță marcată care trebuie străbătută de concurenți într-o probă sportivă.
3. traiectorie.
4. proiecție pe un plan a axei principale a unei lucrări tehnice.