Rezultate principale (Determina):
Determina
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déterminer, lat. determinare)
1. a fi cauza imediată a unui fapt, fenomen sau proces; a condiţiona, a cauza.
2. a stabili cu precizie (o dată un termen).
3. a calcula (pe baza unor date).
4. a convinge, a decide la ceva.
5. a preciza, a lămuri sau a restrânge sensul unui cuvânt, al unei propoziţii.
6. (mat., fiz.) a afla valoarea unei mărimi; a măsura.
Rezultate secundare (Determina):
Determinabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déterminable)
1. care poate fi determinat.
Determinăciune
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (determina + -ăciune, cf. lat. determinatio, -onis)
1. stabilire a limitelor între care se situează un lucru, un fenomen, un fapt et cetera; determinare.
2. operație logică prin care se trece de la noțiuni generale la noțiuni mai puțin generale și cu o sferă mai restrânsă, dar cu un conținut mai bogat; determinare.
3. precizare a caracterelor, a însușirilor (cantitative, calitative etc.) ale unui obiect, ale unui fenomen et cetera; determinare.
4. precizare a sensului (lexical sau gramatical) al unui cuvânt sau al unei propoziții cu ajutorul unui determinant; determinare.
5. deducere pe baza anumitor date; determinare.
Determinant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déterminant)
1. adj. care determină; hotărâtor; determinativ.
2. s. m. factor, cauză, relaţie etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situaţie, reacţie.
3. (mat.) simbol compus din numere aşezate în linii şi coloane reprezentând o expresie algebrică şi folosit mai ales în rezolvarea ecuaţiilor.
4. s. n. element lingvistic care determină alt element.
Determinare
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT determinatio; identificatio
2. FR détermination; identification
3. EN determination; identification
4. DE Bestimmung; Identifizierung
5. RU определение; отождествление; идентификaция
6. HU meghatározás
Determinare
Parte de vorbire: s.
Origine: (determina)
1. acţiunea de a determina.
2. operaţie logică, inversă generalizării, prin care se trece de la noţiuni mai generale la noţiuni mai puţin generale.
3. precizare a conţinutului unui cuvânt sau al unei propoziţii (determinat) cu ajutorul unui determinant.
Determinat de
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT determinavit
3. EN determinated by
4. DE bestimmt von; identifiziert von; festgelegt von
6. HU meghatározta
Abscisă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
Acces
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)
1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
Acetoză
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétose)
1. boală la rumegătoare determinată de prezenţa în exces de corpi cetonici în organism.
Acidimetrie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidimétrie)
1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentraţiei soluţiilor acide.
Adiţiona
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. additionner)
1. a face o adunare, a face suma unei operații; a aduna.
2. a reuni mai multe cantități pentru a determina valoarea totală.
3. a adăuga un element la altul.
4. (antonime) a scădea, a reduce.
Adjectiv
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. adiectivum, fr. adjectif)
1. parte de vorbire (flexibilă) care determină un substantiv, denumind o însuşire.