Dictionar

Rezultate principale (Determina):

Determina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déterminer, lat. determinare)

1. a fi cauza imediată a unui fapt, fenomen sau proces; a condiţiona, a cauza.

2. a stabili cu precizie (o dată un termen).

3. a calcula (pe baza unor date).

4. a convinge, a decide la ceva.

5. a preciza, a lămuri sau a restrânge sensul unui cuvânt, al unei propoziţii.

6. (mat., fiz.) a afla valoarea unei mărimi; a măsura.


Rezultate secundare (Determina):

Determinabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déterminable)

1. care poate fi determinat.


Determinant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déterminant)

1. adj. care determină; hotărâtor; determinativ.

2. s. m. factor, cauză, relaţie etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situaţie, reacţie.

3. (mat.) simbol compus din numere aşezate în linii şi coloane reprezentând o expresie algebrică şi folosit mai ales în rezolvarea ecuaţiilor.

4. s. n. element lingvistic care determină alt element.


Determinare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT determinatio; identificatio

2. FR détermination; identification

3. EN determination; identification

4. DE Bestimmung; Identifizierung

5. RU определение; отождествление; идентификaция

6. HU meghatározás


Determinare

Parte de vorbire: s.
Origine: (determina)

1. acţiunea de a determina.

2. operaţie logică, inversă generalizării, prin care se trece de la noţiuni mai generale la noţiuni mai puţin generale.

3. precizare a conţinutului unui cuvânt sau al unei propoziţii (determinat) cu ajutorul unui determinant.


Determinat de

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT determinavit

2. FR déterminé par

3. EN determinated by

4. DE bestimmt von; identifiziert von; festgelegt von

5. RU определил

6. HU meghatározta


Determinat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déterminé)

1. adj. precizat.

2. cauzat de ceva.

3. (despre cuvinte) precizat printr-un raport de determinare (3).

4. s. n. element lingvistic determinat de un altul.


Abscisă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.

2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.


Acetoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétose)

1. boală la rumegătoare determinată de prezenţa în exces de corpi cetonici în organism.


Acidimetrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentraţiei soluţiilor acide.


Adjectiv

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. adiectivum, fr. adjectif)

1. parte de vorbire (flexibilă) care determină un substantiv, denumind o însuşire.


Adnominal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adnominal)

1. (despre un adjectiv etc.) care determină un nume.