abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.

amplitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanța dintre pozițiile externe ale unui corp care oscilează.
2. lungimea pasului unui cal.
3. (mat.) distanță care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongației unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferența dintre valorile maximă și minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluțiile sale periodice.

bimetal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bimétal)

1. semifabricat obținut prin unirea mecanică a două metale.
2. organ sensibil compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, pentru controlul temperaturilor.

circumferință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonférence, lat. circumferentia)

1. cerc; lungimea cercului.
2. linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc; perimetru.

clotoidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clothoïde)

1. (mat.) curbă plană a cărei curbură este proporțională în fiecare punct cu lungimea arcului cuprins între centru și punctul considerat.

conicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conicité)

1. mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, diferența dintre diametrul mare și cel mic, raportată la lungimea acestuia; (p. ext.) formă conică.