orizont

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. horizon)

1. linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței terestre cu bolta cerească.
2. cerc din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe direcția verticală dusă prin centrul Pământului sau prin locul de observație.
3. (fig.) întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual.
4. ~ de timp = lungime a perioadei de timp după care se face previziunea evoluției fenomenelor economice.
5. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, prin compoziția petrografică și prin resturile de organisme pe care le conține.
6. totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel.
7. arie de răspândire a trăsăturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizație.
8. (arheol.) depozit de materiale de civilizație suprapuse în împrejurări diferite.
9. fundal (în teatru, în pictură etc.).
10. ~ artificial = instrument la executarea observațiilor cu sextantul, care permite măsurarea înălțimii unui astru deasupra planului orizontului.

giroorizont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyrohorizon)

1. aparat giroscopic de bord care indică înclinarea longitudinală și laterală a avionului.

orizontal, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (fr., germ. horizontal, germ. Horizont, it. orizonte)

1. paralel cu suprafața unui lichid în echilibru; paralel cu planul orizontului.
2. care are o poziție perpendiculară pe verticala unui loc.
3. referitor la orizont.
4. s.f. dreaptă, direcție perpendiculară pe verticala unui loc.

orizontalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. horizontalisme)

1. (filosofie) mișcare care dorește să readucă creștinismul la dimensiunea sa socială și umană.

orizontalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. horizontalité)

1. însușirea de a fi orizontal; starea a ceea ce este orizontal.

orizontaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (orizontal + -iza)

1. a așeza (ceva) în poziție orizontală.
2. a cala.

suborizont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-horizon)

1. (geol.) subdiviziune a unui orizont.

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.

advectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. advektiv)

1. referitor la advecție; prin advecție (mișcare de aer cu direcție orizontală).

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.

almicantarat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almicantarat)

1. cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, pe care toți aștrii au aceeași înălțime.

alterniflor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alterniflore)

1. (despre plante) cu flori alterne, adică situate de o parte și de alta a tulpinii, fără a fi pe același plan orizontal.