caracteriogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caractériogramme)

1. formulă de exprimare cantitativă a trăsăturilor caracteriale individuale.

complexiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. complexion, lat. complexio)

1. totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană.
2. (fig.) înfățișare, aspect.
3. simplocă.

decorum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. decorum)

1. (în poezia epică și dramatică) grijă pentru respectarea trăsăturilor generale ale caracterului.

dediferențiere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dédifférenciation)

1. întoarcere a unui proces complex la unul mai simplu.
2. pierderea totală sau parțială de către o celulă sau un țesut a trăsăturilor caracteristice.

fizionomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. physionomie)

1. expresie particulară a trăsăturilor feței cuiva; chip, figură.
2. aspect particular care distinge un lucru sau altul; caracter distinctiv (al unei epoci, al unei colectivități umane etc.).

general, -ă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. général, lat. generalis)

1. adj. comun, aplicabil unui mare număr de persoane, ființe sau obiecte dintr-o anumită categorie.
2. care privește pe toți, la care ia parte multă lume.
3. universal.
4. care privește, se ocupă de ceva în linii mari, în ceea ce are esențial.
5. (despre noțiuni) care rezultă dintr-o generalizare.
6. care are loc, există pe o mare întindere.
7. (despre funcții, grade etc.) de rang superior; care poartă răspunderea unei direcții, a unei instituții, întreprinderi etc.
8. s. n. categorie desemnând unitatea trăsăturilor fundamentale, esențiale ale unei clase de obiecte și procese, care se manifestă ca lege a existenței și dezvoltării acestora.