Dictionar

Rezultate secundare (Numerice;):

Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Afişor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afficheur)

1. s. m. f. cel care lipeşte afişe.

2. s. n. dispozitiv pe care apar caractere alfanumerice comandate electric.


Computaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. computational)

1. referitor la computaţie, care procedează prin computaţie.

2. geometrie = domeniu interdisciplinar care cuprinde reprezentarea pe calculator, introducerea, ieşirea şi analiza datelor geometrice, entităţi geometrice de bază; grafică = ansamblu de metode şi tehnici de conversie a informaţiei numerice în imagini grafice cu ajutorul calculatorului şi al periferiei grafice; modalitatea de adaptare a relaţiei om-maşină la nevoile specifice omului.


Digitron

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. digitron)

1. tub de descărcare luminescentă cu mai mulţi catozi, pentru indicaţii alfanumerice în aparatura digitală de măsură.


Grilă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grille)

1. panou format dintr-o rețea de gratii paralele care se așază la o deschidere.

2. grătar.

3. obstacol la o fortificație făcut într-un gard de vergele de oțel.

4. electrod al unei lămpi de radio, în formă de sită.

5. carton perforat care permite cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice și corectarea la examene.

6. desen în pătrățele pentru cuvinte încrucișate.

7. repartiție orară a emisiunilor de radio și televiziune.

8. (pl.) prăjituri preparate din cocă și miere, în formă de grilă.

9. zăbrelele vizierei unui coif.

10. sistem de remunerație.


Identitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. identité, lat. identitas)

1. însuşirea a ceea ce este identic.

2. asemănare, similitudine perfectă.

3. ansamblu de date prin care se identifică o persoană.

4. (mat.) egalitate între două expresii algebrice, adevărată, indiferent de valorile numerice ale literelor ce le compun.