OK
X
numericește
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (numeric + -ește)
1.
în
ce
privește
numărul
pe
care
îl
reprezintă;
ca
număr.
2.
din
punctul
de
vedere
al
numărului.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
afișor, -oare
Parte de vorbire:
I. s.m.f., II. s.n.
Etimologie: (fr. afficheur)
1.
I.
cel
care
lipește
afișe.
2.
II.
dispozitiv
pe
care
apar
caractere
alfanumerice
comandate
electric.
computațional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. computational)
1.
referitor
la
computație,
care
procedează
prin
computație.
2.
geometrie
~ă
=
domeniu
interdisciplinar
care
cuprinde
reprezentarea
pe
calculator,
introducerea,
ieșirea
și
analiza
datelor
geometrice,
entități
geometrice
de
bază;
grafică
~ă
=
ansamblu
de
metode
și
tehnici
de
conversie
a
informației
numerice
în
imagini
grafice
cu
ajutorul
calculatorului
și
al
periferiei
grafice;
modalitatea
de
adaptare
a
relației
om-mașină
la
nevoile
specifice
omului.
digitron
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. digitron)
1.
tub
de
descărcare
luminescentă
cu
mai
mulți
catozi,
pentru
indicații
alfanumerice
în
aparatura
digitală
de
măsură.
grilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. grille)
1.
panou
format
dintr-o
rețea
de
gratii
paralele
care
se
așază
la
o
deschidere.
2.
grătar.
3.
obstacol
la
o
fortificație
făcut
într-un
gard
de
vergele
de
oțel.
4.
electrod
al
unei
lămpi
de
radio,
în
formă
de
sită.
5.
carton
perforat
care
permite
cifrarea
și
descifrarea
mesajelor,
a
caracterelor
alfanumerice
și
corectarea
la
examene.
6.
desen
în
pătrățele
pentru
cuvinte
încrucișate.
7.
repartiție
orară
a
emisiunilor
de
radio
și
televiziune.
8.
(pl.)
prăjituri
preparate
din
cocă
și
miere,
în
formă
de
grilă.
9.
zăbrelele
vizierei
unui
coif.
10.
sistem
de
remunerație.
identitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. identité, lat. identitas)
1.
însușirea
a
ceea
ce
este
identic.
2.
asemănare,
similitudine
perfectă.
3.
ansamblu
de
date
prin
care
se
identifică
o
persoană.
4.
(mat.)
egalitate
între
două
expresii
algebrice,
adevărată,
indiferent
de
valorile
numerice
ale
literelor
ce
le
compun.