Rezultate secundare (Numerice;):
Numericește
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (numeric + -ește)
1. în ce privește numărul pe care îl reprezintă; ca număr.
2. din punctul de vedere al numărului.
Abac
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Afişor, -oare
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afficheur)
1. s. m. f. cel care lipeşte afişe.
2. s. n. dispozitiv pe care apar caractere alfanumerice comandate electric.
Computaţional, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. computational)
1. referitor la computaţie, care procedează prin computaţie.
2. geometrie ~ă = domeniu interdisciplinar care cuprinde reprezentarea pe calculator, introducerea, ieşirea şi analiza datelor geometrice, entităţi geometrice de bază; grafică ~ă = ansamblu de metode şi tehnici de conversie a informaţiei numerice în imagini grafice cu ajutorul calculatorului şi al periferiei grafice; modalitatea de adaptare a relaţiei om-maşină la nevoile specifice omului.
Digitron
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. digitron)
1. tub de descărcare luminescentă cu mai mulţi catozi, pentru indicaţii alfanumerice în aparatura digitală de măsură.
Grilă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grille)
1. panou format dintr-o rețea de gratii paralele care se așază la o deschidere.
2. grătar.
3. obstacol la o fortificație făcut într-un gard de vergele de oțel.
4. electrod al unei lămpi de radio, în formă de sită.
5. carton perforat care permite cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice și corectarea la examene.
6. desen în pătrățele pentru cuvinte încrucișate.
7. repartiție orară a emisiunilor de radio și televiziune.
8. (pl.) prăjituri preparate din cocă și miere, în formă de grilă.
9. zăbrelele vizierei unui coif.
10. sistem de remunerație.
Identitate
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. identité, lat. identitas)
1. însuşirea a ceea ce este identic.
2. asemănare, similitudine perfectă.
3. ansamblu de date prin care se identifică o persoană.
4. (mat.) egalitate între două expresii algebrice, adevărată, indiferent de valorile numerice ale literelor ce le compun.