careu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carré)

1. așezare în formă de pătrat.
2. fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj.
3. încăpere pe o navă pentru adunări, studii și servitul mesei.
4. suprafața marcată a terenului de fotbal, de tenis etc.; (p. ext.) teren de sport.
5. pătrat de cuvinte încrucișate.
6. formație de patru cărți de aceeași valoare (la unele jocuri).
7. parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul.

grilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grille)

1. panou format dintr-o rețea de gratii paralele care se așază la o deschidere.
2. grătar.
3. obstacol la o fortificație făcut într-un gard de vergele de oțel.
4. electrod al unei lămpi de radio, în formă de sită.
5. carton perforat care permite cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice și corectarea la examene.
6. desen în pătrățele pentru cuvinte încrucișate.
7. repartiție orară a emisiunilor de radio și televiziune.
8. (pl.) prăjituri preparate din cocă și miere, în formă de grilă.
9. zăbrelele vizierei unui coif.
10. sistem de remunerație.

integramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (inte/gra/ + -gramă)

1. joc de cuvinte încrucișate în care definițiile, concise, se află cuprinse în pătrățelele ce despart între ele cuvintele cu care se completează un careu.

minișah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + şah)

1. joc de șah redus la 34 de pătrățele la care se folosesc cu câte patru figuri mai puțin decât la șahul clasic.

pepit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Pepita)

1. inv., s. n. (țesătură) cu pătrățele sau romburi mărunte în două culori care alternează.

scrabble

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. scrabble)

1. joc distractiv, în două, trei sau patru persoane, constând în formarea de cuvinte încrucișate pe o tablă, folosind jetoane pe care sunt notate literele, fiecare jucător trebuind să obțină numărul cel mai mare de puncte prin plasarea literelor mai valoroase pe pătrățelele cele mai favorabile.