Dictionar

iezuit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jésuite, germ. Jesuit)

1. membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de călugărul sp. Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale.
2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid.
 

Landtag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Landtag)

1. (în evul mediu) adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane.
2. (în Germania până în 1934 și în Austro-Ungaria) organul reprezentativ al puterii.
3. (în Germania și Austria) organul legislativ suprem al landurilor; dietă.
4. parlamentul în Liechtenstein.
 

mach

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. mach)

1. unitate de măsură pentru viteza mișcării fluidelor, în aerodinamică și în tehnica rachetelor, egală cu 340 m/s.
2. numărul lui M~ = număr, raportul între viteza de deplasare în aer a unui corp și viteza de propagare a sunetului.
 

mesmerian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. mesmérien)

1. I. referitor la Mesmer sau mesmerism (teoria lui Franz Anton Mesmer (1734- 1815) despre magnetismul animal).
2. II. adept al mesmerismului.
3. adept sau susținător al doctrinei lui Mesmer.
 

minișah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + şah)

1. joc de șah redus la 34 de pătrățele la care se folosesc cu câte patru figuri mai puțin decât la șahul clasic.
 

uncie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. uncia)

1. unitate engleză de măsură pentru masă.
2. ~ comercială = 28,349 g; ~ monetară (pentru metale prețioase) = 31,103 g.