OK
X
contrareformă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contre-réforme)
1.
mișcare
de
opresiune
sângeroasă
întreprinsă
în
sec.
XVI
de
biserica
catolică
împotriva
Reformei.
iezuit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. jésuite, germ. Jesuit)
1.
membru
al
unui
ordin
de
călugări
catolici,
creat
în
1534
de
călugărul
sp.
Ignațiu
de
Loyola
pentru
combaterea
Reformei
și
întărirea
puterii
papale.
2.
(fig.)
om
ipocrit,
intrigant,
viclean,
perfid.
protestantism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. protestantisme)
1.
confesiune
religioasă
creștină
care
s-a
rupt
de
catolicism
prin
mișcarea
Reformei
din
sec.
XVI:
bisericile
luterană,
reformată,
anglicană,
unitariană
și
numeroase
secte.
reformator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. réformateur, lat. reformator)
1.
(propagator)
de
reforme,
(cel)
care
reformează,
înnoiește.
2.
(înfăptuitor)
al
Reformei
(2).