jasp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jaspe)

1. rocă silicioasă compactă, variat colorată, piatră semiprețioasă.

lisp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. lisp)

1. (inform.) limbaj de programare de nivel înalt, în cercetare, acolo unde reprezentarea datelor prin liste este avantajoasă.

șpaclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Spachtel)

1. unealtă, lamă triunghiulară de oțel, cu care se răzuiește tencuiala, chitul etc.

spadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. spada)

1. armă albă formată dintr-o lamă dreaptă cu două tăișuri, din gardă și mâner, cu care se poate tăia și împunge.
2. (sport) armă formată dintr-o lamă îngustă de oțel și mâner, folosită la scrimă; (prin ext.) probă de scrimă care se practică cu această armă.
3. (sport) una dintre cele trei arme ale scrimei, disciplina care folosește această armă.
4. (sintagmă) film de capă și ~ = film de aventuri eroice și cavalerești a cărui acțiune se plasează în epoca medievală.
5. (înv.; expr.) ~da (sabia) lui Damocles = un pericol care poate apărea în orice moment.

spadasin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spadassin)

1. luptător cu spada.
2. amator de dueluri.
3. ucigaș plătit; om cu porniri războinice.

spadice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spadice, lat. spadix)

1. inflorescență racemoasă spiciformă, cu pedunculul comun îngroșat și cărnos.

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.