spectru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum)

1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate.
2. ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă.
3. ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă.
4. totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva.
5. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență.
6. ~ solar = spectrul radiației emise de Soare.
7. fantomă, vedenie, fantasmă.
8. (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent.
9. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză.

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.

ampicilină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. ampicillin)

1. (farm.) antibiotic cu spectru larg din clasa beta-lactaminelor, care acționează asupra bacteriilor gram-pozitive și asupra anumitor bacterii gram-negative; penicilină semisintetică.

autist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. autiste)

1. I. (med.) care prezintă tulburări din spectrul autismului.
2. referitor la autism; caracteristic autismului; autistic.
3. (fig.) (depr.) califică pe cineva care nu percepe sentimentele sau intențiile celorlalți.
4. II. persoană care suferă de autism.

bandă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.

cefalosporină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céphalosporine)

1. antibiotic cu o activitate bactericidă și cu un spectru larg.

cicloserină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclosérine)

1. antibiotic cu un spectru antibacterian restrâns.