OK
X
îngrijorare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. îngrijora)
1.
starea
omului
îngrijorat;
grijă;
temere,
neliniște,
îngrijare.
2.
(var.)
îngrijurare.
alertă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alerte)
1.
semnal,
de
obicei
sonor,
a
unui
pericol
iminent
care
declanșează
luarea
măsurilor
necesare
pentru
a-l
evita;
alarmă,
prevenire.
2.
stare
de
apărare
în
fața
unui
pericol,
a
unei
situații
critice;
durata
acestei
stări.
3.
semnal
convențional
internațional
folosit
pentru
a
atrage
atenția
asupra
evoluției
diverselor
fenomene
cerești.
4.
(expr.)
a
fi
în
~
=
a
fi
într-o
stare
de
îngrijorare
vigilentă.
angoasant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. angoissant)
1.
care
provoacă
angoasă,
îngrijorare
profundă;
neliniștitor.
2.
(antonim)
securizant.
chietudine
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. quiétude, lat. quietudo)
1.
stare
de
liniște,
de
calm,
de
seninătate.
2.
(var.)
cvietudine,
quietudine.
3.
(antonime)
inchietudine,
îngrijorare,
neliniște.
inchietudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inquiétude, lat. inquietudo)
1.
neliniște;
îngrijorare.
insecuritate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. insécurité)
1.
stare
de
nesiguranță,
lipsă
de
securitate;
îngrijorare
cauzată
de
posibilitatea
unui
pericol.
preocupare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (preocupa)
1.
faptul
de
a
(se)
preocupa;
interes
deosebit,
grijă
pentru
ceva
sau
cineva;
(p.
ext.)
activitate
susținută
într-un
anumit
domeniu.
2.
stare
de
îngrijorare,
de
neliniște.