fantasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantasme, gr. phantasma)

1. fantomă (1).
2. (fig.) imagine, priveliște neclară, ireală.
3. produs al imaginației, himeră.

fantasmagoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fantasmagorique)

1. care ține de fantasmagorie; fantastic, ireal.

fantasmagorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantasmagorie)

1. succesiune de imagini vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginații tulburate; vedenie.
2. efecte artistice prin mijloace extraordinare, înșelătoare.
3. idee bizară; aberație, elucubrație.

fantasmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fantasmatique)

1. referitor la fantasmă; de fantasmă.
2. care prezintă un caracter ireal, fantomatic.

fantasmagoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fantasmagorique)

1. care ține de fantasmagorie; fantastic, ireal.

fantasmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fantasmatique)

1. referitor la fantasmă; de fantasmă.
2. care prezintă un caracter ireal, fantomatic.

fantomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantôme)

1. arătare, nălucă, vedenie; stafie, fantasmă.
2. (fig.) plăsmuire.

spectru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum)

1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate.
2. ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă.
3. ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă.
4. totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva.
5. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență.
6. ~ solar = spectrul radiației emise de Soare.
7. fantomă, vedenie, fantasmă.
8. (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent.
9. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză.