Rezultate secundare ((figurat)):
Abandona
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Arhitect, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)
1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.
2. persoană a cărei sarcină este să proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și să dirijeze construcția acesteia.
3. (figurat) creator al unei concepţii privind relaţiile politice interstatale.
4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.
6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.
Decapitaţie
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. décapitation)
1. acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitare.
2. faptul de a tăia capul unei persoane sau unui animal.
3. (figurat) faptul de a îndepărta, de a distruge ceea ce constituie partea esențială, importantă a unui lucru.
4. (figurat) faptul de a elimina oamenii care conduc o organizație, mișcare inamică etc.
5. (var.) (înv.) decapitațiune.
Dematerializa
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. dématérialiser)
1. a pierde, a face să-şi piardă caracterele specifice materiei.
2. (fizică nucleară) a se dezintegra, a transforma particulele materiale (ale unui corp) în energie.
3. (figurat) a elimina orice referire la lucruri materiale, concrete.
4. (anton.) a (se) rematerializa.
Demontabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démontable)
1. care se poate demonta, dezasambla.
2. (figurat) (despre noțiuni abstracte) care este susceptibil la o descompunere analitică; (înv.) descomponibil.
3. (antonime) montabil (care poate fi montat); indemontabil (care nu poate fi demontat).
Derapaj
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dérapage)
1. faptul de a derapa și rezultatul acestei acțiuni; derapare.
2. alunecarea automobilului lateral față de direcția de mers.
3. mișcarea unei ancore care este desprinsă sau se desprinde de fund.
4. (figurat) faptul de a se abate de la o normă.
5. (figurat) schimbare neașteptată și necontrolată.