alter ego

Parte de vorbire:  s. m.  
Etimologie: (lat. alter ego, al doilea eu)

1. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui.
2. prieten nedespărțit.

atrial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., germ. atrial)

1. (anat.) referitor la atriu, la una dintre cele două despărțituri superioare ale inimii.

bară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. șut în stâlpul porții de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției.
7. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.

bifor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bifora)

1. (în stilul romantic și gotic; despre o deschidere) cu două uși sau canaturi despărțite printr-o colonetă, fiecare terminându-se printr-un arc.
2. uter ~ = malformație a uterului al cărui col prezintă două orificii.

bifurca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bifurquer)

1. refl. a se despărți în două ramuri, direcții.

blanc 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blanc)

1. spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite.
2. (inform.) zonă dintr-un suport de date care nu conține înregistrări.
3. pauză albă și tremurătoare care apare uneori în emisiunile tv.