OK
X
abieticol
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
abieticolus
2.
FR
abieticole;
sur
sapin
3.
EN
abieticolous
4.
DE
tannenbewohnend;
an
Tanne
5.
RU
на
пихте;
под
пихтой
6.
HU
fenyőn
élő
acicol
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
acicolus;
in
acuis
coniferarum
2.
FR
acicole;
dans
les
aiguilles
3.
EN
acicolous;
growing
on
needles
4.
DE
nadelbewohnend;
an
Nadelbäumen
5.
RU
обитaющий
нa
хвое
6.
HU
tűlevelen
élő
aericol
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
aëricolus;
aëricola
2.
FR
aéricole
3.
EN
aericolous
4.
DE
luftbewohnend
5.
RU
обитaющий
нa
воздухе
6.
HU
léglakó
algicol
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
algicolus
2.
FR
algicole;
sur
des
algues
3.
EN
algicole;
algicolous
4.
DE
algenbewohnend;
auf
Algen
lebend
5.
RU
рaстущий
нa
водорослях;
живущий
нa
водорослях
6.
HU
moszatlakó
alnicol
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
alnicolus
2.
FR
alnicole
3.
EN
alnicolous;
alnetophile;
alnethophilous
4.
DE
erlenbewohnend;
auf
Erlen
lebend
5.
RU
нa
ольхе;
под
ольхой;
обитaющий
нa
ольхе
6.
HU
égerfán
élő
arboricol
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
arboricolus
2.
FR
arboricole
3.
EN
arboricolous
4.
DE
baumbewohnend;
an
Bäumen
wachsend
5.
RU
рaстущий
нa
деревьях;
обитaющий
нa
деревьях
6.
HU
fán
lakó
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abatiză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abattis)
1.
(mil.)
obstacol
artificial
format
din
copaci
tăiați;
baraj
realizat
din
copaci
culcați
cu
vârful
spre
inamic.
abces
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)
1.
(med.)
colectare
de
puroi
într-un
țesut
sau
organ.
2.
(med.)
colecție
circumscrisă
de
puroi
apărută
în
urma
dezintegrării
țesuturilor
(necroză
tisulară)
sub
acțiunea
unor
agenți
microbieni
sau
parazitari.
3.
~
cald
(sau
acut)
=
~
însoțit
de
durere
cu
caracter
pulsatil
și
febră.
4.
~
rece
=
~
cu
evoluție
îndelungată,
caracterizat
de
absența
inflamației.
5.
~
urinos
=
~
produs
prin
infiltrația
urinei
în
țesutul
celular.
abietin
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abiétine)
1.
substanță
rășinoasă
extrasă
din
lemnul
de
brad,
sub
formă
de
cristale
incolore,
solubile
în
apă
și
alcool;
coniferină.
2.
substanță
rășinoasă,
extrasă
din
terebentina
de
Strasbourg
sau
balsamul
de
Canada,
capabilă
să
se
cristalizeze.
abordaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)
1.
acțiunea
de
a
aborda
și
rezultatul
ei;
abordare.
2.
manevră
prin
care
o
navă
amarează
alături
de
alta
cu
scopul
de
a
o
asalta;
atacare
a
unei
nave
prin
alăturare
la
bordul
ei.
3.
ciocnire
accidentală
între
nave
ori
între
o
navă
și
un
obstacol.