Dictionar

 
 
 

armonică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Harmonika, it. armonica)

1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibrația unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual.
2. muzicuță (de gură).
 
 

bazooka

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. bazooka)

1. aruncător portativ de grenade antitanc.
2. (telec.) transformator de simetrizare.
 

bidon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bidon)

1. recipient portativ pentru lichide; vas de tablă în care se păstrează apa de băut în excursii, marșuri etc.
 

brasero

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., sp. brasero)

1. recipient metalic portativ (cu picioare), perforat cu găuri și umplut cu cărbuni încinși, folosit pentru încălzit.