Dictionar

anod

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. anode)

1. electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
2. (electroliză) conductor conectat la polul pozitiv al unei surse de curent continuu.
3. ~ de sacrificiu = piesă metalică (zinc, aluminiu sau magneziu) care se oxidează sau se corodează în locul alteia pentru a o proteja (ex. rezervorul unui încălzitor de apă).
4. (antonim) catod.
 

brasero

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., sp. brasero)

1. recipient metalic portativ (cu picioare), perforat cu găuri și umplut cu cărbuni încinși, folosit pentru încălzit.
 

carbonitrura

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. carbonitrurer)

1. a efectua o carbonitrurare (procedeu de cementare care permite oțelului să fie încălzit cu carbon și azot, pentru a-i conferi proprietăți precum duritatea, ductilitatea et cetera).
 

convector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convecteur, engl. convector)

1. corp de încălzit care funcționează pe principiul convecției, în instalațiile de încălzire centrală.
 

decarbura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décarburer)

1. a reduce prin oxidare proporția de carbon dintr-un aliaj de fier.
2. a micșora conținutul de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare.
 

electrobeton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrobéton)

1. beton armat turnat pe timp friguros și încălzit electric prin intermediul armăturii lui.