OK
X
fierăreasă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fierar + -easă)
1.
soția
fierarului;
fierăriță,
făurăreasă,
(reg.)
făuriță.
fierărit
Parte de vorbire:
I. s.n., II. s.n. (Oltenia)
Etimologie: (I. fierar + -it, II. fier + -ărit)
1.
I.
meșteșugul
fierarului;
fierărie.
2.
II.
(în
credințele
populare)
datină
constând
într-o
ceremonie
prin
care
se
invocă
ploaia
pe
timp
de
secetă.
fierăriță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fierar + -iță)
1.
nevasta
fierarului;
fierăreasă.
fierătaie
Parte de vorbire:
s.f. pl. (înv., reg.)
Etimologie: (fierăt + -aie)
1.
piese
multe
de
fier;
(reg.)
fierotină,
(reg.)
fierotenii.
fierbincior, -oară
Parte de vorbire:
adj. (popular)
Etimologie: (fierbinte + -ior)
1.
diminutiv
al
lui
fierbinte;
aproape
fierbinte.
2.
(glumeț)
(mai
degrabă)
rece.
fierișor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fier + -ișor)
1.
diminutiv
al
lui
fier;
bucată
mică
de
fier.
2.
fier
de
calitate
proastă.
3.
(var.)
ferișor.
aditiv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1.
I.
care
este
adăugat,
care
se
adaugă,
care
se
adiționează,
care
completează.
2.
(mat.)
referitor
la
operația
de
adunare;
care
provine
dintr-o
adunare.
3.
(fizică)
(despre
o
proprietate,
un
efect)
exprimat
printr-o
mărime
fizică
ale
cărei
valori
se
însumează
algebric.
4.
II.
lucru
adăugat,
completare,
supliment.
5.
(industrie)
constituent
secundar,
substanță
care,
adăugată
unor
produse,
le
ameliorează
unele
proprietăți.
6.
(industria
alimentară)
produs
destinat
să
modifice
gustul
sau
parfumul,
să
prelungească
conservarea.
7.
(petrochimie)
denumire
generică
pentru
diferitele
produse
care
sunt
încorporate
în
benzină
pentru
a
o
face
mai
puțin
detonantă;
în
uleiuri
pentru
a
le
îmbunătăți
calitățile
de
lubrifiere,
rezistența
la
oxidare,
punctul
de
îngheț
sau
indicele
de
vâscozitate;
în
bitumuri
pentru
emulsionare.
adjura
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. adiurare, fr. adjurer)
1.
(rar)
a
se
ruga
fierbinte,
a
implora.
adopție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adoption, lat. adoptio)
1.
faptul
de
a
adopta;
act
prin
care
se
adoptă
un
copil;
adoptare,
înfiere.
2.
act
juridic
care
stabilește
relații
legitime
de
rudenie
directă
între
persoane
care
nu
sunt
legate
prin
sânge.
3.
(prin
ext.)
alegerea
a
ceva
(de
către
cineva).
4.
(var.)
adopțiune.
aerofotografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérophotographie)
1.
tehnica
fotografierii
unei
zone,
obiecte
din
avion,
sateliți
sau
nave
cosmice.
agfacolor
Parte de vorbire:
adj. invar.
Etimologie: (germ. Agfacolor, nume comercial)
1.
procedeu
~
=
procedeu
de
fotografiere
sau
de
cinematografiere
a
unei
imagini
colorate
prin
suprapunerea
a
trei
straturi
fotosensibile.
albugo
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. albugo)
1.
opacifiere
inflamatorie
a
corneei,
sub
formă
de
pată
albă.
2.
pată
albă
care
se
formează
pe
unghie.