adopție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adoption, lat. adoptio)

1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.
2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.
3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).
4. (var.) adopțiune.

agnațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.
2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.

arbore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arbor)

1. copac.
2. ~le vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.
3. catarg.
4. axă care transmite o mișcare de rotație diferitelor organe ale unei mașini.
5. (mat.) structură de date în care fiecare conține puncte de referință la celelalte.
6. (inform.) graf orientat, aciclic.

ascendență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascendance)

1. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinți.

clan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. clan)

1. grup de familii înrudite la popoarele celtice.
2. comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; gintă, trib.
3. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească.
4. (peior.) clică.

cognațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. cognatio)

1. (dreptul roman) înrudire naturală, legătură de rudenie după mamă și tată între toți descendenții direcți; legătură de rudenie prin consangvinitate.
2. (lingv.) înrudire a cuvintelor.