cognațiune
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (lat. cognatio)
Etimologie: (lat. cognatio)
1. (dreptul roman) înrudire naturală, legătură de rudenie după mamă și tată între toți descendenții direcți; legătură de rudenie prin consangvinitate.
2. (lingv.) înrudire a cuvintelor.