Dictionar

fierăriță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fierar + -iță)

1. nevasta fierarului; fierăreasă.
 

fierărit

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s.n. (Oltenia)  
Etimologie: (I. fierar + -it, II. fier + -ărit)

1. I. meșteșugul fierarului; fierărie.
2. II. (în credințele populare) datină constând într-o ceremonie prin care se invocă ploaia pe timp de secetă.
 

covăcesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (Transilvania)  
Etimologie: (covaci + -esc)

1. referitor la fierar; care aparține fierarului; (reg.) covăresc.
 

covăcerie

Parte de vorbire:  s.f. (Transilvania)  
Etimologie: (covaci + -erie)

1. meseria fierarului; (reg.) covăcie, (reg.) covălie.
2. atelierul fierarului; (reg.) covăcie, (reg.) covălie.
3. magazin unde se vând obiecte din fier.
 

fierăreasă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fierar + -easă)

1. soția fierarului; fierăriță, făurăreasă, (reg.) făuriță.
 

covăli

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (covali)

1. a practica meseria fierarului; (reg.) a covăci.
2. (înv., fig.) a făuri; (reg.) a covăci.
3. (var.) a covali, (var.) a covăi.